Ce sistem politic ne trebuie?

Dupa cum stie toata lumea ne aflam iar in an electoral.

Nu era de ajuns  ca in fiecare guvernare un an era pierdut datorita faptului ca era an electoral acuma se pierd doi ani: un an cu alegerile parlamentare (ultimul an din guvernarea anterioara) si un an cu cele prezidentiale (primul an din noua guvernare).

Parerea mea este ca una dintre problemele noastre mari este faptul ca avem o lupta politica puternica nu pentru unul ci pentru doua posturi de conducere (premier si presedinte).

Intr-o discutie pe care am avut-o cu un prieten am analizat situatia tarilor europene (monarhice si prezidentiale) si al SUA.

In tarile in care forma de conducere este Monarhia parlamentara, regele ocupa oarecum pozitia presedintelui. Prin asta intelegem : imagine externa, dimplomatie etc.  Datorita acestui punct de vedere singura batalie politica este pentru postul de premier/cancelar care in general este propus de catre partidul care a obtinut scorul cel mai mare in alegeri. (Ex: Anglia sau Spania)

Al doilea tip este cel al tarilor cu un regim prezidential, insa unul mai slab.  Un exemplu in acest sens ar putea fi Italia sau chiar Germania. Rar auzim de presedintele Italiei, in schimb tot timpul auzim de catre domnul Silvio Berlussconi sau Angela Merkel.

Al treilea regim este cel prezidential genul SUA sau chiar Franta. In SUA presedintele este ales, oarecum in cazul SUA, de populatie si reprezinta suprema functie de conducere. Mai simplu spus acesta nu se bate pe autoritate cu nimeni din propria administratie, decat desigur cu congresul (un fel de echivalent al parlamentului) care are rolul sa controleze puterea data presedintelui.

Acum ne reintoarcem la sistemul nostru struto-camila. Noi folosim un fel de amestec intre ultimele doua de sus. Problema noastra este faptul ca nu stim niciodata cine are mai multa putere presedintele sau premireul?  De exemplu cand la putere era cuplul Iliescu-Nastase premierul iesea foarte puternic in fata.  Dupa schimbarea de regim a urmat cuplul Basescu-Tariceanu in care presedintele a hotarat ca el vrea sa fie mai mult premier decat presedinte. Faptul ca Basescu se credea un fel de George Bush al Europei era logic sa creeze probleme cu clasa politica din tara noastra.

Sincer spus cel mai bine pentru ei ar fi fost sa isi schimbe rolurile. Parerea mea este ca Tariceanu ar fi fost mult mai bun ca presedinte decat Basescu, care nu are nimic in comun cu functia decat insigna de pe piept, el fiind mai potrivit pentru functia de premier (fiind mai “agitat”, dornic sa se certe si sa se ia in gura cu unii si altii). Daca am considera ca presedintele trebuie sa se ocupe in special de imaginea externa a Romaniei, sa intretina relatiile cu partenerii nostrii si sa fie un garant al libertatii; iar premierul sa fie lasat sa se ocupe de problemele interne ale tarii (organizarea guvernului, problemele sociale, infrastructura etc) atunci clar o schimbare de posturi intre cei doi ar fi fost foarte bine venita.

Din pacate situatia nu a fost sa fie asa si lucrurile au decurs dupa cum stim cu totii.

Actualul guvern este sortit pieirii pentru ca are doi sefi (Basescu si Geoana) iar intre ei se afla premierul (domnul Boc) care primeste toate loviturile. Deoarece premierul este asociat mereu cu imaginea guvernului, din acest lucru rezulta ca guvernul va pierde daca premierul pierde din imagine.

Poate ar trebuii sa ne decidem clar ce regim dorim sa alegem. Nu trebuie sa uitam ca in orice tara civilizata parlamentul are putere foarte mare, putand asftel sa controleze orice tendinte de abuz de putere al celui insarcinat cu functia de conducere. Fara un parlament puternic intr-o tara ca a noastra ( in care tendintele dictatoriale au fost multe si inca se observa si in ziua de azi la unele persoane) ar fi un dezastru politic. Puterea e ispititoare pentru multi si trebuie sa existe un control.

Eu sunt de parere ca puterea trebuie sa fie la premier deoarece acesta conduce guvernul si are cea mai buna relatie cu parlamentul si drept urmare cu oamenii. Presedintele ar trebuii sa fie un garant al acestor puteri. Daca acest lucru nu se poate, o alta varianta care prinde din ce in ce mai mult la romani, deoarece s-au saturat de atata scandal si teatru,  este readucerea regelui, fapt ce ar termina aceasta lupta stupida intre posturi. Un astfel de exemplu de succes este cazul Spaniei, care desigur a luat modelul Angliei. Pe englezi parlamentul i-a ridicat, insa regina/ regele reprezinta una/unul dintre cele mai puternice personalitati diplomatice din lume care ii ajuta mereu (vezi Common Wealth).